Ori de cate ori...am nevoie de MINE, vin la marginea patului, ma trezesc usor...imi fac o cafea, imi fumez tigara mentolata (de ceva timp incoace) si astept sa revin... sunt aici!
Nimeni nu m'a crezut...niciuna din personalitatile multiple nu m'a sustinut in noua atitudine, dar acum imi multumesc si ma imping spre un nou joc...mai gol si mai sigur...
Tastele se lasa apasate...miserupismul de care dau dovada ma lasa sa'mi bat joc..de mine...de tot...e chiar amuzant cat noroi pot arunca, pot primi...nu mai exista suspans...exista jeg adanc, exista goliciune si inocenta sexuala...i'am gasit'o si o voi pastra..un timp..pana la plictis...nici macar purul adevar nu ma mai atrage..
E timpul sa ma las in pace, din nou...eu in schimb voi pleca...mai departe...
duminică, 11 septembrie 2011
marți, 22 martie 2011
Changes...
Schimbari....schimbari... Unii isi gasesc jumatatea...altii isi gasesc un job, undeva departe de casa si de prieteni...
Altii se hotarasc sa invete peste hotare...calatorii....bagaje...intr'un final, toate se numesc schimbari, iar mie nu imi plac.
Doare sa ma uit in jurul meu, sa observ lipsa tuturor celor apropiati, si de ce? Ca sa traim...
Ultima schimbare...mai dureroasa decat oricare alta, ireversibila, ne afecteaza cel mai tare! Daca mie imi e greu sa accept..cum as putea sustine persoana cea mai apropiata care a cunoscut indeaproape acest suflet bun...tanar...care s'a dus "dincolo" fara nici un pacat...un alb imaculat, precum rochia de mireasa in care calatoreste acum...precum fulgii grei de nea ce curg peste inimile celor in suferinta acum...
Nu exista descriere a ceea ce se intampla acum...exista un strigat disperat al mamei dupa ceea ce a fost pana ieri "fetita ei"...exista lacrimi, si poate nu indeajuns, pentru incorectitudinea pe care trebuie sa o acceptam..
Tot ce putem face e sa ne amintim...sa vedem iar acel zambet pur din curtea corpului K...ea va trai mereu, prin cei ce i'au fost apropiati si au cunoscut'o asa cum ea a lasat sa fie cunoscuta...
Altii se hotarasc sa invete peste hotare...calatorii....bagaje...intr'un final, toate se numesc schimbari, iar mie nu imi plac.
Doare sa ma uit in jurul meu, sa observ lipsa tuturor celor apropiati, si de ce? Ca sa traim...
Ultima schimbare...mai dureroasa decat oricare alta, ireversibila, ne afecteaza cel mai tare! Daca mie imi e greu sa accept..cum as putea sustine persoana cea mai apropiata care a cunoscut indeaproape acest suflet bun...tanar...care s'a dus "dincolo" fara nici un pacat...un alb imaculat, precum rochia de mireasa in care calatoreste acum...precum fulgii grei de nea ce curg peste inimile celor in suferinta acum...
Nu exista descriere a ceea ce se intampla acum...exista un strigat disperat al mamei dupa ceea ce a fost pana ieri "fetita ei"...exista lacrimi, si poate nu indeajuns, pentru incorectitudinea pe care trebuie sa o acceptam..
Tot ce putem face e sa ne amintim...sa vedem iar acel zambet pur din curtea corpului K...ea va trai mereu, prin cei ce i'au fost apropiati si au cunoscut'o asa cum ea a lasat sa fie cunoscuta...
duminică, 13 februarie 2011
Pe urmele mele...
Gheata...multa gheata..pe jos...si nu numai...pe masini...pe case...peste tot...
El se cauta de mult...mult timp...cateodata crede ca e prea mult si vrea sa renunte...se resemneaza doar temporar, caci intervin fortele divine cu semne neintelese...de ce?...de ce acum?..sau de ce...inca?...scopul? "ce vreau de la mine?"
Un taxiu...il urmareste..se indeparteaza...dar nu il pierde..se indreapta spre un loc cunoscut, ar putea duce la el..dar nu...avarii...nu'i aici...merge mai departe...un autobuz...daca e in el?..o fii in statie...nu...aici e capatul, de aici nu mai urca..tot timpul merge numai pana aici...si se intoarce..nu era...
"Oare stiu ca ma caut?"
Un vant rece il face sa se acunda mai bine in geaca. Vrea sa cerceteze strada, dar nu vede, gluga a cazut pe ochi...ar intreba, dar nimeni nu stie ce cauta el...toti il stiu acolo...dar e atat de departe...nici el nu stie unde...e sufletul pierdut...nevazut...ascuns intr'un corp plin de suferinta...poate nici corpul nu stie de ce sufera...
Dorinta...il mistuie...iar vine noaptea..vise...cosmaruri..."unde esti? de ce te ascunzi?"
Timpul trece...se scurge minut cu minut...nu a mai ramas mult, iar cautarea se va opri...rezultatul?...
El se cauta de mult...mult timp...cateodata crede ca e prea mult si vrea sa renunte...se resemneaza doar temporar, caci intervin fortele divine cu semne neintelese...de ce?...de ce acum?..sau de ce...inca?...scopul? "ce vreau de la mine?"
Un taxiu...il urmareste..se indeparteaza...dar nu il pierde..se indreapta spre un loc cunoscut, ar putea duce la el..dar nu...avarii...nu'i aici...merge mai departe...un autobuz...daca e in el?..o fii in statie...nu...aici e capatul, de aici nu mai urca..tot timpul merge numai pana aici...si se intoarce..nu era...
"Oare stiu ca ma caut?"
Un vant rece il face sa se acunda mai bine in geaca. Vrea sa cerceteze strada, dar nu vede, gluga a cazut pe ochi...ar intreba, dar nimeni nu stie ce cauta el...toti il stiu acolo...dar e atat de departe...nici el nu stie unde...e sufletul pierdut...nevazut...ascuns intr'un corp plin de suferinta...poate nici corpul nu stie de ce sufera...
Dorinta...il mistuie...iar vine noaptea..vise...cosmaruri..."unde esti? de ce te ascunzi?"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)